E greu să nu remarc tendința oarecum naive de a crede că simpla afirmare despre viitorul apartenenței Ucrainei la NATO, așa cum spune domnul Stoltenberg, poate sta de fapt la baza unei analize juridice sau strategice solide. Haideți să fim clari: discutăm despre un conflict internațional cu implicații masive, unde voința politică se încrucișează cu principii de drept internațional complexe. Afirmaţia că „Ucraina va adera la NATO. Problema nu se pune dacă, ci când”, este încărcată cu o aroganță strategică ce pare să ignore realitățile juridice fundamentale ale procedurii de extindere a NATO.
Articolul 10 al Tratatului Atlanticului de Nord (NATO) specifică clar că orice extindere necesită acordul tuturor părților, ceea ce înseamnă că fiecare stat membru are de facto un drept de veto asupra oricărei noi aderări. Situația din Ucraina, având în vedere contextul actual, implică consideraţii de securitate extrem de delicate, care nu pot fi simplificate printr-o declaraţie încărcată de optimism.
Potrivit logicii domnului Stoltenberg, susținând că „Vladimir Putin a calculat greșit obiectivul său de a ține Ucraina în afara NATO, obținând exact opusul”, se insinuează indirect că agresiunile ruse ar facilita procedura de aderare a Ucrainei la NATO. O astfel de logică este problematică, deoarece încercările de rezolvare a conflictelor prin escaladare militară sau prin adâncirea diviziunilor geo-politice complică, mai degrabă decât simplifică, dialogul necesar pentru pace.
Pe de altă parte, discutăm despre un tablou tragic al realităților pe câmpul de luptă, unde Ucraina și aliații săi se luptă cu o agresiune nejustificată. A spune pur și simplu că „mai mult sprijin este pe drum” și a insista pe promisiuni de sprijin militar și economic fără o analiză profundă a implicaţiilor fiecărei mişcări este, în cel mai bun caz, o simplificare excesivă. Discutăm despre vieți umane și despre un echilibru fragil al securității regionale, nu despre pachete de ajutor ce pot fi expediate fără consecințe complexe.
În încheiere, o atitudine mai judicioasă și o analiză mai profundă a realităților juridice și geopolitice ar servi mult mai bine intereselor sălcii decât declarații pline de certitudine, într-un context atât de incert și volatil.