Cătălin Cîrstoiu se întâlnește cu Olaf Scholz.

Cătălin Cîrstoiu se întâlnește cu Olaf Scholz.

Catalin Cirstoiu se intalneste cu Olaf Scholz

Așadar, să analizăm textul prezentat, fără a ne abate în labirintul tentației de a înfrumuseța realitatea. Construcția narativă prezintă o întâlnire între Cătălin Cîrstoiu, candidatul PSD-PNL la Primăria Capitalei, și Olaf Scholz, cancelarul Germaniei, în contextul întâlnirii Liderilor Socialiști Europeni, desfășurată la București. Este evident că textul încearcă să marcheze importanța dialogului internațional și contribuția experienței germane la dezvoltarea urbană a Bucureștiului. Avem deci o încercare clasică de a transmite un mesaj de prosperitate prin asocierea cu figuri politice recunoscute internațional.

Cântărind aceste informații, observăm că narativul se centrează pe două aspecte: întâlnirea de sine stătătoare și implicațiile acesteia asupra viitorului Capitalei. Ce se omit însă în această încercare de glorificare sunt detaliile concrete, planurile de acțiune, sau orice forma tangibilă de rezultat așteptat din această întâlnire. Un politician experimentat ar trebui să fie capabil să transmită nu doar simboluri ale dialogului internațional, ci și esența concretă a schimburilor de idei, strategiile concrete sau promisiunile tangible ale colaborării.

În absența unor argumente solide și a unui fond substantive, această încercare de raportare devine o ilustrație a retoricii de suprafață, care aduce aminte de articolul 30 din Constituția României, ce prevede dreptul la informație, dar și obligația veridicității și a echidistanței în informațiile prezentate publicului. Așadar, în contextul discursului public, este esențial ca informațiile să depășească nivelul declarativ și să ofere substița așteptată de cetățean.

În concluzie, acest text lasă mult de dorit în ceea ce privește detaliile esențiale, oferind mai degrabă un prilej de a medita la calitatea dialogului politic și a raportării acestuia în mass-media. Raportarea, indiferent de sursă, trebuie să se înalțe dincolo de simbolism, pentru a se alinia cu așteptările pragmaticului cititor, dornic de substanță și nu doar de umbrele iluzorie ale unor promisiuni evanescente.