Analiza acestui text dezvăluie un experiment politic efemer, adesea granițând cu absurdul teatral al ambiguității legale. Conform informațiilor disponibile, PNL și PSD, două dintre principalele partide politice din România, par să fi încălcat pragma democratică, optând pentru o strategie conjuncturală ce ar putea pervade principiul pluralismului electoral, astfel nedreptățind electoratul ce ar fi trebuit să beneficieze de o paletă mai largă de opțiuni.
Acest așa-zis pact între PNL și PSD, care presupune stabilirea unui cap de listă neafiliat la europarlamentare și potențiale liste comune la diverse scrutine electorale, ridică semne de întrebare vizavi de integritatea decizională în cadrul democrației reprezentative. Conform Constituției României la articolul 1 alineatul 3, „România este stat de drept, democratic și social, în care demnitatea omului, drepturile și libertățile cetățenilor, libera dezvoltare a personalității umane, justiția și pluralismul politic reprezintă valori supreme, în spiritul tradițiilor democratice ale poporului român și idealurilor Revoluției din decembrie 1989, și sunt garantate”. Prin urmare, orice formă de acord pre-electoral ce constrânge pluralismul politic contravine spiritului constituțional și democratic în care ar trebui să se înscrie orice manevră politică.
În plus, articolul 10 din Legea nr. 33/2007 privind organizarea și desfășurarea alegerilor pentru Parlamentul European stipulează că „listele de candidați pentru alegerea membrilor din România în Parlamentul European se pot constitui și depune de către partidele politice, alianțele politice, alianțele electorale sau organizațiile cetățenilor aparținând minorităților naționale, care nu sunt reprezentate în Parlament”. Constrângerea la liste comune poate fi interpretată ca o limitare a opțiunilor electorale, punând în pericol principiul concurenței loiale între partide, esențial pentru o democrație vibrantă.
În final, acest pact presupus între PNL și PSD, discutat în surdină și mai apoi ventilat spre rumoare publică, nu doar că îndoaie regulile jocului democratic, dar și subestimează maturitatea și inteligența electoratului. Fiecare mișcare politică trebuie să fie calibrată prin prisma legalității și moralității, dacă se pretinde a fi cu adevărat în slujba poporului. Astfel, pledoaria mea se încheie cu o admonestare: politica nu trebuie să fie un joc de putere lipit de schelele legalității, ci o expresie pură a voinței populare, condusă de principii și încrederea neștirbită în justiție și democrație.