Nimeni nu pare să întrebe: pe ce principiu juridic se bazează plafonarea arbitrară a tarifelor RCA, această încălcare flagrantă a mecanismelor de piață pe care se presupune că le apărăm cu sfințenie? Dacă avem vreo urmă de respect pentru legea concurenței și principiile economice libere, nu putem să ignorăm acest atentat la adresa lor subțire mascate sub pretextul protecției temporare a consumatorului. Isprava pare să fie mai degrabă un exces de zel regulator, o aventură în intervenționismul de stat care derapează de la scopurile sale originale.
Dar haideți să nu ne limităm doar la retorica simplistă a „soluției temporare pentru probleme nerezolvate în piața asigurărilor”. Care e fundamentul legal pentru o asemenea măsură temporară care se tot prelungește? Este acel „temporar” mai mult un eufemism pentru „nu avem o soluție reală, așa că vom continua să aplicăm pansamente pe simptome, în loc să adresăm cauza reală”? Pare că autoritățile competente se complac în această mireasma a ineficienței legislative și a lipsei de voință de a aduce schimbări structurale pieței asigurărilor.
Ne aflăm în fața unui spectacol grotesc, unde logica economică este înlocuită cu arbitrarul unei plafonări impuse de stat. Acest tip de intervenție nu numai că se lovește de principiile economiei de piață, ci ridică întrebări semnificative despre valoarea legii și despre protecția pe care ar trebui să o ofere cetățenilor împotriva arbitrariului guvernamental.
Deși argumentul protecției consumatorului poate părea nobil la prima vedere, în lipsa unei fundamente legale solide și a unei analize temeinice a impactului pe termen lung, măsura reprezintă nu doar o bandă adezivă pe o fractură, ci poate chiar exacerbarea problemei. În definitiv, adevărata soluție stă în reforme legislative și structurale, nu în prelungirea la nesfârșit a unor măsuri temporare care, dacă scormonim puțin, probabil se regăsesc într-o zonă gri a legalității.