Pare-mi-se că avem de-a face cu un anunț destul de pompos privind demararea construcției unei noi centrale electrice de termoficare în București, CET Titan. În fine, Ministrul Energiei, Sebastian Burduja, a simțit nevoia să-și facă apariția la scandalosul eveniment de demarare a lucrărilor, desigur, oferind detalii despre acest proiect pe care îl promovează drept revoluționar. Evident, astfel de evenimente sunt considerate puncte de reper într-un orizont politico-energetic unde termenii de eficiență și sustenabilitate sunt adesea aruncați în vânt.
Demararea construcției unei noi centrale electrice de termoficare în București, CET Titan – triumfal proclamat ca fiind primul CET construit de la zero în ultimii 15 ani – este o afirmare care, în teorie, ar trebui să ne inunde cu sentimente de progres și de avansare tehnologică. Asta, bineînțeles, dacă uităm pentru un moment de realitățile economice și de impactul pe care un astfel de proiect le-ar putea avea asupra mediului și societății. „În ultimii 15 ani, de la CET Vest, nu s-au mai făcut centrale noi de termoficare în București. Aceasta va fi nouă și va fi la ultimele standarde.”, se lăuda Sebastian Burduja. Dar să ne reamintim că a construi nou nu înseamnă neapărat a construi inteligent sau sustenabil.
Ministrul nu pierde ocazia să se laude cu lansarea apelului pentru modernizarea centralelor, un apel ce aparține fondului de modernizare. Aici, vedem o tentativă de a îmbrățișa inovația prin Planul Național de Redresare și Reziliență (PNRR), dar privit prin lentila critică, trebuie să ne întrebăm: promisiunile de finanțare și progres, cât sunt de încredere și de realizabile în realitate?
„Acum avem peste 300 de milioane de euro, bani nerambursabili, din fondul pentru modernizare și deja au venit primele proiecte,” exaltă Burduja. Un număr impresionant, fără îndoială, dar numerarul nu garantează succesul unui proiect – eficacitatea lui, integrarea durabilă în infrastructură și impactul socio-ecologic sunt indicatorii reali ai succesului.
Nu în ultimul rând, discursul se încheie cu o asigurare a succesului CET Titan până în 2026, dacă „turăm motoarele”. O metaforă care, pe cât de ambițioasă, pe atât de imprecisă și posibil nerealistă.
Examinând aceste declarații și promisiuni prin prisma realității juridice și a responsabilității sociale, nu ne rămâne decât să privim cu o doză sănătoasă de scepticism orice astfel de elan. Eșanșele ca aceste initiative să se materializeze în beneficiul adevărat al populației și al mediului, și nu doar în discursuri politice sau progrese tehnologice superficiale, rămân, după toate probabilitățile, sub un semn consistent de întrebare.