România, prinsă între Alaska și Ialta: O alegere imposibilă
Într-un context geopolitic tensionat, România se găsește într-o situație delicată, similară cu cea din 1945, când marile puteri au decis soarta Europei la Ialta. Astăzi, la Anchorage, Alaska, Donald Trump și Vladimir Putin se întâlnesc pentru a discuta viitorul ordinii mondiale, iar România este pusă în fața unei alegeri imposibile.
Summitul din Alaska: O nouă „masă verde”
Summitul din Alaska, unde Trump și Putin vor discuta despre încetarea focului în Ucraina, este văzut ca un moment de cotitură. Alegerea locului nu este întâmplătoare, Alaska fiind un punct strategic încă din Războiul Rece. Pentru România, această întâlnire reprezintă o chestiune de securitate națională imediată.
Paralela cu Ialta 1945
Mihai Fifor, lider PSD, face o paralelă între summitul din Alaska și conferința de la Ialta din 1945. Atunci, destinele statelor din estul Europei au fost decise fără ca acestea să aibă un cuvânt de spus. Astăzi, spectrul unui nou „aranjament între puteri” planează asupra continentului, cu riscul ca Ucraina și aliații săi estici să fie reduși la statutul de spectatori în propriul destin.
Scenarii posibile și obiective strategice
Fifor subliniază că, oficial, discuțiile vor viza încetarea focului în Ucraina și conturarea unui cadru de pace. Neoficial, fiecare parte vine la Alaska cu propriile obiective strategice. Trump caută o victorie diplomatică rapidă, iar Putin dorește reconfirmare și legitimitate internațională.
Uniunea Europeană: Prezentă în principii, absentă în proces
Uniunea Europeană este marginalizată în aceste discuții, deși poziția oficială este fermă: fără încetarea ostilităților și fără participarea Ucrainei, nu există negociere legitimă. Bruxelles-ul privește un joc stabilit între Washington și Moscova, fără a avea un rol direct la masa discuțiilor.
România: O chestiune de securitate națională
Pentru România, summitul din Alaska nu este un simplu episod de politică internațională, ci o chestiune de securitate națională imediată. Integritatea teritorială a Ucrainei este direct legată de siguranța propriei frontiere estice. Orice cedare de teritoriu către Rusia ar aduce amenințarea mai aproape de gurile Dunării și ar pune presiune asupra securității Mării Negre.
Repere strategice clare
România are două repere strategice clare: menținerea prezenței NATO și americane pe teritoriul său și unitatea poziției flancului estic. Un acord impus de Washington și Moscova, fără consultare reală cu aliații estici, ar pune Bucureștiul în fața unei alegeri imposibile: sprijinirea SUA sau alinierea cu linia dură a UE și a vecinilor din est.
Concluzie: Lecția istoriei
Mihai Fifor avertizează că atunci când marile puteri negociază între ele soarta Europei, țările din prima linie plătesc cel mai scump preț. România trebuie să își folosească toate canalele diplomatice și să acționeze concertat cu Polonia și statele baltice pentru a se asigura că vocea sa și a Ucrainei nu este ignorată. Altfel, lecția istoriei riscă să revină nu ca avertisment, ci ca realitate.
Sursa: Antena 3